umbrele de pe tavan s-au transformat in ploaie

după ţipătele acelea
veneau nişte săruturi
ca o ploaie torenţială
după tunete

apa dispărea în glastre
spre alte ţărâmuri

ne făcusem din buze
plase de peşte
şi ne căutam peştişorul auriu
pe trupuri

auzeam în noapte cum cineva
ciopleşte
îmi ziceai mereu
că se lucrează încă la
poarta sărutului

şi îţi adunai palma de pe chipul meu

palma în care
femeia aia în vârstă
îţi ghicise ceva

te durea cuiul
în care
poza noastră de nuntă
nu va sta niciodată