par avion

en attendant le concert.

paris, je t'aime

Make The Girl Dance "Baby Baby Baby" ( official video )
by placeblancherec

"s-a sunat"

aceeasi ea,
dialog diferit:

"s-a sunat,
am plecat!"
.

we are not alone

am primit un cadou frumos azi, dar zambetul de dupa a fost ceea ce oamenii de stiinta scuipa cand aud definitia termenului 'magie'.

a fost un zambet mare, care m-a facut sa realizez ca nu sunt singur. e groaznic sa fii singur. nimeni nu vrea asta, dar suntem, inevitabil. uneori mai sunt si mici scapari, franturi, crapaturi prin care apucam sa vedem ceva, dar mai ales pe cineva. acel cineva incalzeste numai prin simpla existenta.

poate ca parerile sunt impartite. existenta unica apartine fiecarui individ de pe planeta. dar existenta ei a facut totul sa fie mai bine. am sa va spun ca stateam de vorba cu o fata, care mi-a aratat ca unul singur a fost momentul in care am "vazut" o persoana care se poate rataci in plimbari imaginare pe strazi cu mici detalii care nu fac decat sa reflecte ceea ce este inauntru.

ea imi spune ca a trecut printr-un sat pe la vreo 20 de km de locul unde sta. si ei i s-a parut ireala imaginea. o strada compusa parca din miliarde de pietricele...un pod. impropriu spus pod... era la acelasi nivel cu verdeata si padurea de care-mi zicea. dupa care a inceput sa modeleze involuntar.

si mi-am dat seama ca fata asta vede, asa cum probabil imi place mie sa cred ca vad si eu, tri-demential. ies la aer si pornesc prin orasul pustiu (imi place sa fie dezbracat de fiinte, si batut de vant si soare daca se poate), apoi pozez, caut meticulos locuri cu culori care nu au ce cauta in compania altor culori. in momentul in care proiectezi mental o strada, asa cum a zis ea, consider ca persoana aceea, namely you, doreste intr-o oarecare masura sa fie transpusa in acel loc, chiar daca locul nu este palpabil si nu poate fi decat ireal ... locul acela oglindeste dorinta latenta, dar efervescenta din tine, din ceea ce esti.

asa am ajuns la mecanism. asta este mecanismul despre care tot vorbeam. asa consider ca functionam, unii. carbunii care ard sunt compusi din vizualizari ale unor locuri in care imi doresc sa ma regasesc. locurile alea, reale, vanate de mine sau ireale pot fi gasite in mine. dar trebuie sa sapi mult sa ajungi acolo. nu stiu in ce masura tu, te apropii de ceea ce am descris eu mai sus ... dar poate ca uneori avem nevoie de un desen tehnic din partea altcuiva ca sa spunem: da, eu sunt, asa e.

imi pare rau pentru cei care, sunt loviti atat de tare in cap de ceea ce zic altii ... si tot ei, oameni cu drepturi egale, se feresc si se sperie sa nu se vada cumva banali din cauza ca poate chiar gandesc altfel. desi in ziua de azi "altfel" inseamna altceva. pentru ca "altfel" ei nu stiu. de vina sunt ceilalti, care inspira frica si ataca prin cuvinte dure, care iau nastere din nesiguranta si pierderea unui eu care poate ca de la inceput, nici macar nu era acolo.

acum e prea obosita sa citeasca frankenstein.
am acelasi zambet, mare si ma bucur sa te stiu
.

evolution

.

by joseph campbell

citeam din "follow your bliss", in care jc spune:

"daca te-ai pierdut, sapa in tine si cauta un loc fericit. acolo sa faci culcus si acolo sa te regasesti. nu trebuie sa fie un moment de exaltare. trebuie sa fiu un moment, un loc fericit."

apoi, m-am gandit la visul unei nopti de primavara
.

a midnight summer spilsh splash

miezul noptii m-a gasit cu picioarele in apa,
alergand pe plaja

citibile

deci ... chiar nu imi pasa ca am fost invatati in scoala sa nu incepem cu deci ...
azi materiale citibile la fiecare colt de strada. am cautat 4 carti si in final am ajuns sa ma uit la tanti aia, iar ea se uita la mine, iar eu nu gasisem nimic.
acces la computer, data base: un haruki murakami, doua kobo abe si un heidegger ... toate inexistente. tanti se uita nedumerita, calculatorul era nedumerit, eu nervos ...

trebuie sa ajung la carturesti, unde sper sa imi gasesc cartile ... daca nu anticariatele ma mananca ...

m-a fascinat ceva: standele de ziare "adevarul" distribuite gratis ... pentru tot romanul. daca chiar vroiau, daca chiar incurajau lectura, gaseau alt editorial. ciudata alegere "adevarul" asta. intr-un autobuz, jumatate din ocupantii locurilor citeau "adevarul" o intrebare in capul meu avea volumul mai tare decat "daniel" de la bat for lashes ... oare cat de adevarat este acest "adevar" care se impinge pe randurile acelui tabloid ? sau poate ca nu este decat o alta metoda de a spala creierul plebei ?

ma apuca conspiratiile si in curand constipatiile. am sa iau ziarul sa vad cine si despre ce se abereaza ...

all in all ... wuz pretty much a productive day.
inca nu am depistat ce anume a incalzit optimismul in mine, dar sper sa revin cu elucidarea
.

monici

dar si bogdan ...
cam ASTA am pierdut la mnac

be

by ck
i wants

yellow sunday

ce-mi place ziua asta ... soare afara pana acum
returnat in casa ... soare si raze sonore de la Adam Dworak
sweet tempered asonance, jeleuri si filme

imi place sa vorbesc cu multi oameni azi
s-au cuibarit toti pe acasa ...

m-a intrebat o fata acum 2 zile:
"oare ce fel de fata este x-uleasca ?"
am ignorat, dar acum nu stiu, ma gandeam si eu

ps(st): acuma mai vin placinte de visine de la mac

am ratat

petrecere la mnac ... in noaptea muzeelor ... si imi pare rau
inca nu stiu cum a fost, dar banuiesc ca reactiile vor fi pe plus ...
asa cum se obisnuieste la o petrecere ca asta
:(
.

servetel message service

let there be justice upon the new Star Trek

as minti daca as spune ca nu imi place sa am dreptate
imi place foarte mult, mai ales cand 1/2 din glob este extaziat de noul Star Trek
and only a few special individuals seem to notice the obvious...
that the new Star Trek is a fucking disguise of a Star Wars: A New Hope rip-off

i am not special ... like these guys who put together these images ...
but at least i wrote about it ... a few posts down, "here"

enjoy your play:


.

STAR WARS weekend

orice ar fi ... STAR WARS va ramane forever & ever cool
which is not the same for Star Trek ...
JJ Abrams a incercat, dar peste tot se vede influenta razboiului stelelor
si imi pare bine ca Star Wars ranane cool, iar Star Trek se chinuie sa nu fie GAY

Disney organizeaza weekendul Star Wars
care arata cam asa:

FANBOYS review

i'm a huge fanboy ...
and this is the fanboys review

full review here

Nota: 8 / 10

"Zoe: That better be your lucky R2D2
Windows: Nope! Its my penis! "

Aveti grija. Uber fan Star Wars la orizont. In caz ca va asteptati la o recenzie negativa la Fanboys, puteti sa dati cale intoarsa de pe acuma. Aceasta comedie a reusit sa trezeasca in mine ceea ce Star Trek-ul lui JJ. Abrams, cu toate efectele speciale, cast-ul impresionant si bugetul care survoleaza in jurul cifrei de 150 de milioane de dolari, nu a reusit nici macar sa ma dea pe spate.

Problematica lansarii acestui Fanboys s-ar putea sa va bulverseze putin. Filmarile s-au terminat in 2006. Filmul trebuia sa fie gata in 2007, dar producatorul Harvey Weinstein l-a aruncat intr-o camera de montaj undeva departe, foarte departe, pe fata intunecata a planetei de gheata Hoth, daca se poate spune asa, pana in 2008. Atata timp cat a gestat acolo, Fanboys a fost impartit in doua versiuni cu doua premise si finaluri diferite. Un nou regizor (Steve Brill) a filmat scene noi si a eliminat problema "canceroasa". Chestiune care nu a fost deloc pe placul fanilor, care au boicotat noua versiune. Ei asteptau lansarea lui fanboys cu sufletul la gura asa cum au asteptat lansarea filmelor Star Wars. Dar in cele din urma filmul si-a croit drum, a taiat in stanga si in dreapta cu sabia laser si a ajuns pe marile ecrane intr-un numar limitat de cinematografe.

Si astfel putem incepe sa vorbim despre povestea unui cvartet de ahtiati si fanatici Star Wars, smulsi parca din randul celor care refuza sa se maturizeze si ani (lumina) mai tarziu inca fac referinte la Star Wars in viata lor de zi cu zi, viata dominata de acest curent care niciodata nu se va invechi. Acestia nu sunt fani normali. Ei stiu mai multe detalii despre Han Solo, Luke Skywalker, Jedi, Death Star, planetele din filme si vanatori de recompense, decat stiu despre fete sau chiar planeta Pamant.

the rest is here
.

intimitatea

regret ca nu am sesizat mai repede cat de intim poate fi somnul.

nu cred am stat sa ma gandesc vreodata cat de intima poate fi imaginea unei persoane care doarme. suntem asa de ocupati sa dormim, fiecare sa ne odihnim, sa folosim pernele si sa ne cuibarim sa ne fie cat mai bine, incat uneori uitam sa privim, sa invadam intimitatea somnului persoanei de langa ... suntem atat de preocupati de propriul confort, incat neglijam una din probabil cele mai placute momente din viata noastra.

ultima oara cand am privit pe cineva in intimitatea somnului eram intr-o canapea rabatabila mare si verde. dimineata am facut prostia sa plec la munca.

si imi aduc aminte ca totul este "legat."
.

am sa-mi fac un sandwich

camus a zis ca femeia este unica portie de paradis pe care o putem gusta atata timp cat suntem in viata ...

dar ... nu pot sa nu ma gandesc la gluma aia:

un tip se duce la doctor ...
el: dl doctor, ma doare tare cand invart incheietura de la mana stanga
doctorul: pai atuncea n-o mai invarti

ar trebui sa ascult sfatul doctorului
.

a movie that resembles Star Trek ... review

full review here

Asa si ce daca asteptarea a ajuns la final ? Toata rabdarea mea acumulata in perioada asteptarii lansarii acestui blockbuster spatial, m-a convins ca toata asteptarea asta a fost doar o mare pierdere de timp. Star Trek m-a lasat complet rece, mai ales dupa ce am ajuns la concluzia ca asta nu este tocmai un film Star Trek. Numele personajelor si anumite parti din film coincid cu materialul original, dar daca privim mai atent, vom observa ca nu este decat un alt film stiintifico-fantastic cu elemente imprumutate din Star Trek, un film de vara pentru toata lumea.

Am inteles si apreciat tentativa lui JJ. Abrams de a realiza un film pentru un public mai larg, dar asta nu inseamna ca are voie sa experimenteze cu aceasta franciza. In acelasi timp nu pot nici sa spun ca acest Star Trek m-a deranjat, pentru ca sincer sa fiu nu sunt unul din acei die hard fans si nu voi fi niciodata acel “trekkie” care viseaza zi si noapte Star Trek, stie toate rasele, are toata colectia de seriale si filme pe dvd, figurine si cand deschide gura seamana cu un dictionar viu de informatii legate de acest univers.

Dar hai sa ne indreptam binoclurile spre filmul care da startul in acelasi stil in care binecunoscutul sau rival de o viata (chiar daca Star Trek este mai batran) Star Wars isi incepe toate cele 6 filme: in spatiu. Acolo unde e frig, rece si intunecat (vorba lui Nero), suntem martorii unei batalii epice intergalactica. Cu alte cuvinte premisa filmului. In prim plan nava USS Kelvin in duel cu o nava care imi aduce aminte de deux ex machina Matricei. Intra in scena un Eric Bana (Nero) tatuat, cu capsa pusa si dornic de razbunare (vezi Star Trek - Wrath of Kahn). 12 minute la comanda navei Kelvin ii permite unui tata sa isi salveze familia. In pragul mortii sale, se naste fiul sau, James Tiberius Kirk.


the rest is here
.

scratch this day off

ce (a)zi urata
ce ieri frumos
vreau sus.

"visul" unei nopti de primavara

trebuie sa aflu daca visam sau pur si simplu eram intr-o stare de anestezie corporala, in care creierul isi facea de cap cu membrele si corpul meu.

de vina este muzica daca stau bine sa ma gandesc. totul a inceput bine. relativ. erai acolo. nu ma asteptam. nu aveai ce sa cauti acolo. ce cautai acolo ?

melodia a incetinit atat de busc si a pornit asa de greu, si vocea ei era atat de ... a ta. initial aveam impresia ca ne tineam de mana. dar am constatat ca ne tineam in brate.

melodia parca nu se mai termina si sapa si mai mult in mine, scormonind la radacinele bine infipte in creierul meu. toti mugurii erau deschisi, vesnic proaspeti cu amintirile primului sarut si telefoanele care aveau nevoie de toate bateriile din lume ca sa poata face fata discutiilor noastre dulci.

in amintiri nu am vegetat mult si dupa putin timp, melodia a cuprins culori. era un portocaliu inchis care domina intreaga scena. eram impreuna. era o padure, iar portocaliul se stingea si mai mult, era un apus de soare incetinit de timp. muzica desena acum doi, de mana. impreuna mergeam cu picioarele goale pe o iarba exagerat de verde.

vroiam sa deschid foarte mult ochii sa constientizez ca as vrea acelasi setting candva in viata mea. am vazut scarile din piatra aia tocita de trecerea timpului, copacii, portocaliul, bluzele noastre fluturande in bataia vantului cald, fusta ta lunga care o tineam si pe ea de mana, mainile care se tineau una de alta. am vrut sa deschid ochii, sa pot cataloga aceasta experienta, sa incerc cumva sa mai ajung o data, candva in acest "loc".

nu am avut forta. ochii au ramas acoperiti si in timp ce te sarutam, buzele au inceput sa se miste intr-o directie pe care nu o agream. nu puteam controla nimic. lacrimile care curgeau-impingeau cu forta groteasca buzele, care acum faceau parte din sarut. iti plangeam lipsa asta atat de groaznica, atat de ucigatoare cu sageti o mie si una ... de nopti in care mi-am dorit sa trag de tine, sa simt cum te cuprind cu bratele, cum ma intorc pe partea cealalta iar tu te tragi in spatele meu.

in acel sarut m-am trezit ca vreau sa deschid ochii mei inchisi. si nu am putut din cauza parului tau al carui parfum nici grenouille nu l-ar putea reproduce, sanii tai perffecti, nu foarte mari, dar tari, deloc mici ... perfecti. simteam totul aproape de mine, aproape de corpul meu care se zbatea sa cuprinda inima, care nici acum nu inteleg de ce nu a plesnit din cusca mea toracica.

mi-am dat seama cat te iubesc, mi-am dat seama cat de mult te vreau, cat de absoluta mi se pare atingerea ta, zambetul tau de fraulein, si miscarile tale elegante, privirile tale dezarmante si pielea ta calda intr-o dimineata cu noaptea in cap, in care cearsaful era prea greu pentru a acoperi tot din tine. am vazut inca o data cum ieseai prin locuri nebanuite, am visat cum ma conduceai la usa in ziua in care nici acum nu inteleg ce am cautat sa ma dau jos din pat de langa tine. dar te-ai ridicat, ai tras cearsaful si ai venit si te-ai bagat in mine. eu nu am avut puterea sa renunt la acea zi pentru a mai sta pret de cateva ceasuri mulati in patul tau mare. ce ticalos, ce nemernic!

nimeni n-ar mai indrazni sa ma priveasca in oglinda, caci o imagine groteasca si tragica in acelasi timp ar amesteca in contururile fizionomiei in pete si dungi de sange, rani care nu mai pot fi inchise niciodata si siroaie de lacrimi care nu pot fi stapanite.

ne prefaceam ca suntem numai noi doi pe planeta. poate o existenta post apocaliptica, o ciuma, sau un virus ceva care sa curete orice pata omeneasca. eram noi doi, iar eu nu aveam de ce sa ma mai port normal. nu trebuia sa ascund deloc cine sunt cu adevarat. eram eliberat in salbaticie impreuna cu tine. as fi putut sa te iubesc in secunda aia, si nu numai, pana la moarte chiar ... sau ceva de genul asta cred ca suna "incantatia" aia oficiala. dupa nu am idee ce se va intampla. nu stiu daca vom fi despartiti, dar ma gandeam sa ajungem acolo ....

plangeam atat de tare, dar fara nici un zgomot. era o tacere la mijloc. buzele se miscau independent de vointa mea si erau constant stropite de ploaia de vara de lacrimi care nu se mai oprea. era una din ploile alea frumoase cu soare politicos, iar lacrimile calde si sarate de pe obraji si buze punctau inca o data durerea aia care o regasesti cand doare si mai tare. acolo gasesti claritatea imaginilor care sunt proiectate pe sunetele melodice. atunci cand m-a durut lipsa ta, atunci am aflat cu adevarat cat de calitate este stofa care imi croieste existenta mea precara. in durerea aceea m-am putut concentra, iar acum sunt ascutit ca varful unui ac de cusut, pe care il folosesc sa ma cos de acest vis, in speranta ca ma voi trezi, si voi ramane langa tine, si nu ma voi trezi langa o straina.


"it's hard to tell that the world we live in is either a reality or a dream." - kim ki duk
.

vreme trece, vreme vine ...

toate-s vechi si noua toate;
ce e rau si ce e bine
tu te-ntreaba si socoate;
nu spera si nu ai teama,
ce e val ca valul trece;
de te-ndeamna, de te cheama,
tu ramâi la toate rece.

eu cred ca, in aceste timpuri in care, vorba aia, cum ca de nu, putem, intr-un fel, folosi o oarecare, fara a starni nicidecum.
.

catharsis

sentimentul de a fi posedat de un fel de inspiratie in momentul ascultarii unei melodii care trezeste un fel de excitare de natura psihedelica, prin care se obtine starea de calm si euforia, ca si cand auditorul ar fi supus unui tratament medical de purificare
.

who am i ?

.