"visul" unei nopti de primavara

trebuie sa aflu daca visam sau pur si simplu eram intr-o stare de anestezie corporala, in care creierul isi facea de cap cu membrele si corpul meu.

de vina este muzica daca stau bine sa ma gandesc. totul a inceput bine. relativ. erai acolo. nu ma asteptam. nu aveai ce sa cauti acolo. ce cautai acolo ?

melodia a incetinit atat de busc si a pornit asa de greu, si vocea ei era atat de ... a ta. initial aveam impresia ca ne tineam de mana. dar am constatat ca ne tineam in brate.

melodia parca nu se mai termina si sapa si mai mult in mine, scormonind la radacinele bine infipte in creierul meu. toti mugurii erau deschisi, vesnic proaspeti cu amintirile primului sarut si telefoanele care aveau nevoie de toate bateriile din lume ca sa poata face fata discutiilor noastre dulci.

in amintiri nu am vegetat mult si dupa putin timp, melodia a cuprins culori. era un portocaliu inchis care domina intreaga scena. eram impreuna. era o padure, iar portocaliul se stingea si mai mult, era un apus de soare incetinit de timp. muzica desena acum doi, de mana. impreuna mergeam cu picioarele goale pe o iarba exagerat de verde.

vroiam sa deschid foarte mult ochii sa constientizez ca as vrea acelasi setting candva in viata mea. am vazut scarile din piatra aia tocita de trecerea timpului, copacii, portocaliul, bluzele noastre fluturande in bataia vantului cald, fusta ta lunga care o tineam si pe ea de mana, mainile care se tineau una de alta. am vrut sa deschid ochii, sa pot cataloga aceasta experienta, sa incerc cumva sa mai ajung o data, candva in acest "loc".

nu am avut forta. ochii au ramas acoperiti si in timp ce te sarutam, buzele au inceput sa se miste intr-o directie pe care nu o agream. nu puteam controla nimic. lacrimile care curgeau-impingeau cu forta groteasca buzele, care acum faceau parte din sarut. iti plangeam lipsa asta atat de groaznica, atat de ucigatoare cu sageti o mie si una ... de nopti in care mi-am dorit sa trag de tine, sa simt cum te cuprind cu bratele, cum ma intorc pe partea cealalta iar tu te tragi in spatele meu.

in acel sarut m-am trezit ca vreau sa deschid ochii mei inchisi. si nu am putut din cauza parului tau al carui parfum nici grenouille nu l-ar putea reproduce, sanii tai perffecti, nu foarte mari, dar tari, deloc mici ... perfecti. simteam totul aproape de mine, aproape de corpul meu care se zbatea sa cuprinda inima, care nici acum nu inteleg de ce nu a plesnit din cusca mea toracica.

mi-am dat seama cat te iubesc, mi-am dat seama cat de mult te vreau, cat de absoluta mi se pare atingerea ta, zambetul tau de fraulein, si miscarile tale elegante, privirile tale dezarmante si pielea ta calda intr-o dimineata cu noaptea in cap, in care cearsaful era prea greu pentru a acoperi tot din tine. am vazut inca o data cum ieseai prin locuri nebanuite, am visat cum ma conduceai la usa in ziua in care nici acum nu inteleg ce am cautat sa ma dau jos din pat de langa tine. dar te-ai ridicat, ai tras cearsaful si ai venit si te-ai bagat in mine. eu nu am avut puterea sa renunt la acea zi pentru a mai sta pret de cateva ceasuri mulati in patul tau mare. ce ticalos, ce nemernic!

nimeni n-ar mai indrazni sa ma priveasca in oglinda, caci o imagine groteasca si tragica in acelasi timp ar amesteca in contururile fizionomiei in pete si dungi de sange, rani care nu mai pot fi inchise niciodata si siroaie de lacrimi care nu pot fi stapanite.

ne prefaceam ca suntem numai noi doi pe planeta. poate o existenta post apocaliptica, o ciuma, sau un virus ceva care sa curete orice pata omeneasca. eram noi doi, iar eu nu aveam de ce sa ma mai port normal. nu trebuia sa ascund deloc cine sunt cu adevarat. eram eliberat in salbaticie impreuna cu tine. as fi putut sa te iubesc in secunda aia, si nu numai, pana la moarte chiar ... sau ceva de genul asta cred ca suna "incantatia" aia oficiala. dupa nu am idee ce se va intampla. nu stiu daca vom fi despartiti, dar ma gandeam sa ajungem acolo ....

plangeam atat de tare, dar fara nici un zgomot. era o tacere la mijloc. buzele se miscau independent de vointa mea si erau constant stropite de ploaia de vara de lacrimi care nu se mai oprea. era una din ploile alea frumoase cu soare politicos, iar lacrimile calde si sarate de pe obraji si buze punctau inca o data durerea aia care o regasesti cand doare si mai tare. acolo gasesti claritatea imaginilor care sunt proiectate pe sunetele melodice. atunci cand m-a durut lipsa ta, atunci am aflat cu adevarat cat de calitate este stofa care imi croieste existenta mea precara. in durerea aceea m-am putut concentra, iar acum sunt ascutit ca varful unui ac de cusut, pe care il folosesc sa ma cos de acest vis, in speranta ca ma voi trezi, si voi ramane langa tine, si nu ma voi trezi langa o straina.


"it's hard to tell that the world we live in is either a reality or a dream." - kim ki duk
.