my full review here.“This must be what it feels like to give birth!”
Asta este replica autorului cartii Inkheart in film, atunci cand imaginatia sa transpusa in cuvintele care se intind pe paginile cartii, umbla prin fata lui. Imi amintesc ca prima oara cand am trait cu adevarat magia cartilor prin intermediul unui film, a fost la vizionarea pe caseta video a filmului “Poveste fara sfarsit - Neverending Story”, film care mi-a marcat copilaria. Sunt multe filme care te marcheaza cand ai doar 7-8 ani. Unele te incanta, te sperie, te fac sa razi, sa plangi, numai ca unele dintre ele raman si isi fac culcus in subconstientul tau, unde acceseaza anumite senzatii pe care la varsta aia le asimilezi cu ochii inchisi.
La ora actuala, moda este exact pe dos. Citesti cartea, e buna, auzi ca se ecranizeaza, vrei sa vezi filmul. La o varsta frageda nu sunt prea multe ocazii in care apuci sa te duci sa iti tragi parintii de maneca sa spui “adu-mi cartea x ca vreau sa o citesc”. Pe vremea mea, cand imi punea Dumnezeu mana in cap si faceam rost de un VHS, ma uitam la caseta aia toata saptamana. Dupa Neverending Story, mi-am tras familia de maneca si am spus ca vreau sa citesc cartea.
Aceeasi senzatie am avut-o si cu Inkheart. Te face sa vrei sa citesti cartea. Nu este una dintre cele mai excelente lecturi, dar te impinge sa iei si alte carti sa le rasfoiesti pagina cu pagina, pentru a antrena si mai mult imaginatia.
...
the rest is here.
.
No comments:
Post a Comment